Ne cara painea in spinare In viata noastra fara moarte, Muncita paine
de la tara, Pusa-n genunchi si foarte-amara, Si foarte dulce, neagra foarte, Si
foarte alba, alba tare — Ea, strop de lacrimi si sudoare, Si tata ea, care
nu iarta, Ea, mama noastra iertatoare.
Tot ce mostenesc parintii mei ca arta
E marea lor dragoste pentru brazda si spic,
infipta in ei ca o stanca de piatra,
Care nu se poate urni cu nimic.
Cum torpileaza ei legile aspre-ale pamantului,
Scriind cu fruntea mereu ca vor fi
Alaturi de noi, si noi — tot alaturi
De fiii nostri, alaturi de fii!
Painea lor sfanta, pamantul lor mare
Cu osia-n bratele lor afundata,
Mereu in miscare, mereu dupa soare,
Mereu adunata.
Cine musca din paine cu ura —
Painea e neagra in cerul gurii
Painea e casa care alearga mereu dupa noi.
|