De ce ne-am indoi adica, De ce-am trisa, de ce ne mira, Ca-n floare mirosul
conspira Cu ceara, cand pe maini ne pica,
Daca-i desfrau in toata floarea, Daca provoaca si incita In simturi
vreri nesabuite Si-mi toarna-n trup neruisinare?
Si-apoi de ce, naiv, as crede Ca rozul nu-i amantul florii, Ca albul florii e-al
ninsorii Ce cade mov, sa fie verde
Otrava florii diafana, S-o bei, s-o stii ca-i de culoare Durerea scrisa cu oroare
Pe gura ta, care e rana
Ce fecundeaza, suverana, Placerea, indurandu-si starea?
|