Din strana cerul isi rastoarna Talazul orgilor de-argint, Si luna rupe noaptea-n
coarne, Si noaptea cade la pamant, Unde-n adancuri, cu putere, Pietroase
spatii detronand, Pietrarii, dincolo de era, Si dincolo de infinit, Coboara-n
propria lor soarta, Unde de vii s-au fost zidit Pietrarii vecilor de piatra, In
piatra pietrei nemurind Un clopote de piatra dura Pe turn de piatra ridicat, Si
piatra e cu piatra-n gura Si piatra-n piatra a sapat Un mit al ei si tot de piatra
— In necuprins si pestetot, Unde mai dincolo de moarte Din piatra pietrei
piatra scot Pietrarii: Ce imens adanc, — Ei parca-n albul pietrei
ning
|