Tu, lemn intru-ales si adanc la sunare, Si sotia Dumitale ca o ploaie
fierbinte, Ati putea ctitori Minunea cea Mare — Copilul-vioara cu strunele
sfinte.
Un cer ar fi-atuncea intre voi sa se-adune, De parca v-ar curge graul
pe fata.
Grija cea mare iscata pe-o viata Sa va munceasca in cumpana lumii.
Si cum jocul cu viata se joaca in doi Si-o alta avere de voi nu se leaga,
Jucati-l, cum parca-ati calca pe trifoi Cu aburul gurii nascandu-va Dragul
|