Shakespeare. El insusi e un cal Ce musca iarba cu copita lui Pana-n
statuia gandului Din cartile c-un print hamal. Lecturile sunt herghelii,
Si-n locul unde se omoara Un print cu altul la chindii, Se varsa sange din
cotoare. In dreptul mesei lui de scris Pierd mitocanii batalia, Caci gandul
nu le-a fost precis, Si-au tras in teatre cu hartie. Acuma el, britanic,
bun, Shakespeare-ul vastelor castele, Impinge-n rochia Ofeliei Un geniu pe la
parti nebun —
El cinstea ei o ia cu flori, O suie-n moarte pan la Arta, Pana mai
dincolo de soarta Celor mai bravi violatori, Desertaciunea lor desarta Jucand-o
pe-aiurite sfori Lasati cortina. E departe Ce ni-i aproape uneori
|