Nu carnea noastra poate sa dea palme Neprihanitei stele de departe, Ci vorbele
zburate ca o piatra Din laconismul nostru de sudalme, Metodice sudalme, foarte
calme.
Ce ni-i obrazul, daca avem si cuget, Daca sub blana noastra cea de aur impinge
lira coarnelor de taur, Care devora, muge si strapunge?
Ce-i painea, daca gura o-nrazboaie, Daca mai vrem samanta sa rodeasca,
Instinctul foamei sa ne omeneasca Cutitele in greva, ca nu taie?
Ce-i lacrima, ce ne inunda chipul Si zambetul lucrat atata vreme,
Pe masca noastra, daca vrea sa-nsemne Ca-n tot ce spunem, lacrima-i nisipul?
Bine si rau — in timp sa se consume Din tata-n fiu aceste doua nume?
De ce?
|