Graul cel copt si cel de sfinte paini Pe chip sa-i curga si pe-ngandurare.
Privighetorile cu inimile lor Sa-i privegheze numele sub soare.
Piatra deschisa intru vecii lui Sa-i murmure cu steaua langa crestet.
Ca e de clopot locul lui cub cer, Si iarba de pe ochi i se citeste.
Purtat la doina maica-mi din plai, isi arse buzele cu miere-n dimineata,
Si dintre lacrima si ce e leac la om, El floarea graiului o saruta pe fata.
Suflet de pasare e steagul lui acum. Numai cuvintele si frunza au sa-l doara.
Spre rasarit e capu-n univers, Si-un tei din slavi cu toamna-l impresoara.
|