Calduri vegetale vazduhul descarca Pe floarea copiilor care impung Cu fruntea
tarana si tipa, de parca De insusi adancul parintilor fug.
Parintii stau drepti intre soare si ploi Cu bratul pe ganduri si ochii-n
idei. Parintii sunt una cu ei, si-amandoi, Anunta a doua negare-ntre ei.
Si totu-i un rai de dureri peste vremi, Si totu-i un zbucium de-a fi si-a nu fi
De peste vecii, ora lumii dintai, Pe care-o refuzi, o aprobi si o temi
|