Am intrat pe sub pamint in Berlinul de West. Galerii sinuoase, tuneluri iluminate violent si bome vii ambulante m-au condus pe puntea superbei corabii. E noapte. Cred ca m-a si asteptat cineva. Nu stiu daca era om sau un principiu al ospitalitatii. Am o odaie la un hotel posomorit. Sint singur. Mobilele mari si vechi tac neprietenoase. Plec sa colind orasul. Am devenit unul din personajele lui Sebastian Brant. inca n-am vazut vasul pe care voi pluti multa vrme. Ajung intr-o piata numita Olivacr. Tocmai in clipa cind trei indivizi cu ciini in brate sar intr-un Ferrari si fug. De la un geam domnul chel striga zadarnic. Si iata libertinul, euforicul, irezistibilul
Kurfurstendamm. Desantatul, ingenuul, cel cu solzii de aur. Occidentul in microcosm nocturn. Calugarii budisti sint tineri americani din Oklahoma. Si cei doi fosti politisti germani de curind convertiti. Cu tigrul lor impaiat. Un pigmeu foarte brun ma opreste confundindu-ma cu altcineva. Dupa colt e hotelul, imi spune. Cea din fata vitrinei are ochi fosforescenti ca pisicile. Sa nu intirzii prea mult. N-as putea sa va spun unde e Big Apple, le raspund ciobanilor tineri cu lungi sarici de oaie. Cind deodata vad pe un ecran chipul meu rasturnat. In timp ce alaturi sbiara Bob Dylan. Nu. Nu e el. E un produs nou. Senzatie de tangaj. Dar eu nu cunosc raul de mare. Plutirea imi place si ma exalta. Trebuie sa-mi caut o eleganta cabina. Trebuie sa invat a utiliza toate dispozitivele acestei fantastice instalatii de trait care-mi excita energiile neconsumate. Trebuie sa-mi tin cu sfintenie jurnalul de bord. Chiar daca nu va fi citit niciodata.
II.
Ziua pe Bundesallee vintul. Am schimbat posomoritul hotel pe un apartament confortabil. De la geam vad bulevardul cu trotuare mai largi decit strazile oraselor. Vad masinile si vintul pe Bundesallee si citesc un eseu de Marcuse. Acasa nu izbuteam niciodata sa-l citesc. Ma cuprindea o plictiseala imensa si senzatia de greata a intoxicarii cu plumb. intr-o toamna am lasat anume una din cartile lui pe terasa. Cind s-a desprimavarat si zapada incepu a se topi, am regasit-o umflata si stearpa. Din paginile ei nu crescuse nimic. Aici insa cind sint singur deschid cartea lui si o citesc. Dupa-amiaza la Hilton. Pe latura opusa a strazii doi tineri cu plete si barbi linga un automobil galben. Totul fulgerator. O lovitura scurta in geamul din spate. O mina introdusa prin spartura. Si cei doi tineri dispar. N-am fost singurul martor. Doi indivizi cu infatisare levantina rid zgomotos. Un tinar palid trece cu capul in pamint. Un personaj cu alura de corb terestru monologheaza in limba lui ciudata asemanatoare cu tusea tuberculosilor. Batrinele berlineze schimba replici de litanie dialogata. Tirziu, cind ma intorc, nu-l mai deschid pe Marcuse. Deschid o sticla de Porto. Deschid pe Jezechil. Deschid mapa cu hirtie de corespondenta si scriu o lunga scrisoare.
|