Corabia lui Sebastian

Vezi toate poeziile poetului



Am intrat pe sub pamint in
Berlinul de
West.
Galerii sinuoase, tuneluri iluminate violent si bome vii ambulante m-au condus pe puntea superbei corabii.
E noapte.
Cred ca m-a si asteptat cineva.
Nu stiu daca era om sau un principiu al ospitalitatii.
Am o odaie la un hotel posomorit.
Sint singur.
Mobilele mari si vechi tac neprietenoase.
Plec sa colind orasul.
Am devenit unul din personajele lui
Sebastian
Brant. inca n-am vazut vasul pe care voi pluti multa vrme.
Ajung intr-o piata numita
Olivacr.
Tocmai in clipa cind trei indivizi cu ciini in brate sar intr-un
Ferrari si fug.
De la un geam domnul chel striga zadarnic.
Si iata libertinul, euforicul, irezistibilul

Kurfurstendamm.
Desantatul, ingenuul, cel cu solzii de aur.
Occidentul in microcosm nocturn.
Calugarii budisti sint tineri americani din
Oklahoma.
Si cei doi fosti politisti germani de curind convertiti.
Cu tigrul lor impaiat.
Un pigmeu foarte brun ma opreste confundindu-ma cu altcineva.
Dupa colt e hotelul, imi spune.
Cea din fata vitrinei are ochi fosforescenti ca pisicile.
Sa nu intirzii prea mult.
N-as putea sa va spun unde e
Big
Apple, le raspund ciobanilor tineri cu lungi sarici de oaie.
Cind deodata vad pe un ecran chipul meu rasturnat.
In timp ce alaturi sbiara
Bob
Dylan.
Nu.
Nu e el.
E un produs nou.
Senzatie de tangaj.
Dar eu nu cunosc raul de mare.
Plutirea imi place si ma exalta.
Trebuie sa-mi caut o eleganta cabina.
Trebuie sa invat a utiliza toate dispozitivele acestei fantastice instalatii de trait care-mi excita energiile neconsumate.
Trebuie sa-mi tin cu sfintenie jurnalul de bord.
Chiar daca nu va fi citit niciodata.

II.

Ziua pe
Bundesallee vintul.
Am schimbat posomoritul hotel pe un apartament confortabil.
De la geam vad bulevardul cu trotuare mai largi decit strazile oraselor.
Vad masinile si vintul pe
Bundesallee si citesc un eseu de
Marcuse.
Acasa nu izbuteam niciodata sa-l citesc.
Ma cuprindea o plictiseala imensa si senzatia de greata a intoxicarii cu plumb. intr-o toamna am lasat anume una din cartile lui pe terasa.
Cind s-a desprimavarat si zapada incepu a se topi, am regasit-o umflata si stearpa.
Din paginile ei nu crescuse nimic.
Aici insa cind sint singur deschid cartea lui si o citesc.
Dupa-amiaza la
Hilton.
Pe latura opusa a strazii doi tineri cu plete si barbi linga un automobil galben.
Totul fulgerator.
O lovitura scurta in geamul din spate.
O mina introdusa prin spartura.
Si cei doi tineri dispar.
N-am fost singurul martor.
Doi indivizi cu infatisare levantina rid zgomotos.
Un tinar palid trece cu capul in pamint.
Un personaj cu alura de corb terestru monologheaza in limba lui ciudata asemanatoare cu tusea tuberculosilor.
Batrinele berlineze schimba replici de litanie dialogata.
Tirziu, cind ma intorc, nu-l mai deschid pe
Marcuse.
Deschid o sticla de
Porto.
Deschid pe
Jezechil.
Deschid mapa cu hirtie de corespondenta si scriu o lunga scrisoare.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Corabia lui Sebastian pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani