Adolescenta aproape ranita, aproape uitata Intr-o tara bogata si trista am invatat
dragostea. Cu padurea pe umeri, cu padurea in lacrima trec, si femeia frumoasa ca
toamna se duce mereu mai departe. Cred ca e liniste - cred ca c mult de
atunci, sarutarile ei au fost primele mele cadente. Intr-un turn al vazduhului stele-aprindea
insolita poveste. Acum mi se pare ca-aud undeva trupul ei cum isi scutura solzii.
Pianissimo! vino, amurg, pentru neispravitul tau mozaic, am in inima cioburi destule.
|