Iama stravezie fara zapada, pasari de zi
si de noapte, brazi de Craciun, artificii - nu vei gasi
niciodata undeva in vreo tara aceasta liniste grea
si-aceasta reconfortanta amnezie. Orasele
stau inchise hermetic lasind calatorul sa lunece
pe carcasa de sticla, asemeni fluturilor nocturni -
dar tu n-ai venit ca sa vezi ci sa uiti,
sa ramii suspendat luni de-a rindul
intre necunoscute hotare unde oamenii nu ajung
decit rareori noaptea si pentru prea putin timp -
si de aceea piatra ti-a fost de ajuns - spatiul
aurul risipit pretutindenea singuratatea tacerea
pe fondul sonor al unui vuiet surd neintrerupt
si tu intre toate masurindu-ti viata
pe jumatate trecuta - o viata poate nu pe de-a intregul
a ta, poate ca o parte din anii dusi i-ai fi trait
cu totul altfel dar acum e mult prea tirziu.
Clopote. Pastorul suedez oficiaza in biserica invecinata
in parcul din spatele casei coboara trei corbi
si tu te gindesti la plecare cu inima strinsa
ca si cind pe un elegant transatlantic ai privi
cum se-apropie tarmul. Dar tarmul esti tu
cu toti batrinii tai cu toate padurile si mormintele tale
de-atitea ori jefuite - nu mai ramine decit
o suita de forme, tipare oarbe in care torni mereu
o ciudata materie, tot ceea ce porti cu tine
oriunde te-ai duce - tot ceea ce-n alte graiuri
nu se poate rosti.
|