Noapte si ochii bisericii ard in albastru si totul e plin de stafii - unele vin din cavernele cu oase incrucisate altele vin din vechi aurite imperii moarte demult altele sunt ale celebrelor personaje ce n-au existat niciodata, altele cauta urme de fiare, de roti, altele plang altele cred si inalta aceleasi zadarnice turnuri de somn altele tremura asteptand un soare incert care trebuie
totusi sa rasara candva dizolvandu-le plasma nocturna ! sunt si
stafii care canta negre, negre sunt apele acestor canale si
lacuri negre enormele scuturi ale varegilor Bizantului, negre luminile, negre aripile strazii, negre, negre, negre cresc si cuvintele tale, strainule mut, care treci intrebandu-te cui i-ai putea fi stafie
|