Mi-e somnul tot mai straveziu. De-acum
te pot vedea mai bine pe-ntuneric,
pot urmari pe trupul tau cum noaptea
cu iedera-i necunoscuta creste,
si sanii leganandu-se ca doua
stele de mare. Cateodata luna
venind prin geam iti aureste soldul
ca vechilor statui - margaritare
cad licarind in jurul fiecarui
sarut al meu si iedera dispare,
ramane numai frunza de acanta,
aur si negru coborand in taina
coapselor tale. Somn de ocean,
somn translucid mi-e dat. sa dorm de-acuma,
si valuri ondulate-n vantul rece
simt varsta echinoxului. Mai bine te vad, mereu mai bine pe-ntuneric, urcand din adancimi prin somnul meu, ca o naiada goala.
|