intr-un demult, cindva, odata.
sufletul nostru, pentru foarte putin, a trecut
alunecind pe-o albie falsa - si astazi
cind povestim legendele vechi, totdeauna excludem
acel pentru foarte putin, si ne imaginam mereu
cum ar fi fost fara el; dar cuvintele
vin dupa noi si fara-ncetare
se interpun intre faptele noastre si noi - si iata
contemporanul tace privind
cum rind pe rind i se spulbera visele, si-un rinjet
negru ii desfigureaza chipul cind acelasi glas ii sopteste din umbra:
pentru foarte putin
|