Pescarusii rasar dimineata din apa Ca niste nuferi ai marii ;
O clipa plutesc pe-ntinderi albastre Si vantul apoi le rapeste petalele albe Rotindu-le prin aer sclipitoare Apropiindu-le de valuri Si iarasi ridicandu-le-n vazduh Pana sus unde orice faptura dispare.
E tarmul galben - si din larg Vin valuri stravezii si amare. Incet-incet imi vor patrunde-n suflet Cetatile lor calatoare.
Cine mai stie ce drumuri
Am coborat de la nord
Ca sa colind ratacind
Pe nisipul fierbinte
Asa cum as vrea sa uit orice miscare,
As vrea sa tac, sa nu mai spun nimic -
Cuvintele mi se topesc in valuri
Facandu-le si mai albastre -
Acum ascult in ritmul marii glasuri,
E-atata pace-n preajma - doar pescarusii
Sclipind intre apa si cer,
Mi-aduc iarasi aminte de timp
Si toate ce trec inainte.
Vine seara - si marea, Rostogolind talazuri pe nisip, Respira mai arar, mai departat Si vin din larg pescarii obositi Vaslind incet pe apa care arde Atinsa de amurg,
Cantand un cantec despre fete si salcii, Ridicand din cand in cand spre cer Chipuri barboase si rosii
Ca tufele de trandafir salbatic toamna Apoi vine vremea cand toate se sting De parca se scufunda lin in mare Si vantul iar coboara petalele de nufar Iar stolul pescarusilor dispare.
|