| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Printre frunzele aproape reci de Ana Blandiana Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Sebastian Brant
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anatol E. Baconsky
|
|||
|
|
|||
| Dans al formelor alungite, dans de ciini dans de cuvinte streine, dans de moravuri manechine limfatice promit fericiri tuturor celor ce-nvata dansul si in vitrine se-neaca piticii veniti din Levant - nu mai avem decit aur, nu mai avem fier, nu mai avem pamint - apa, jur imprejur numai apa, totul rotund, toml se-nvirte, danseaza, danseaza, danseaza, toate devin rotunde din cauza dansului capete smulse de pe umeri sboara prinzindu-se pe alti umeri, nimenea nu mai stie al cui e capul pe care il poarta, nimenea nu mai priveste cautind tarmul fagaduit si fiecare se vede multiplicat de oglinzile atirnate-n tavan. Si totusi plutim inainte cu toate pinzele-n vint - nici un soarece n-a parasit vasul. Noaptea o-ntimpinam cu o muzica alba, muzica de ospiciu, de var, cu toate ca plingerile ce se aud uneori transpar cu pete rosii de rugina si fratii nu se mai stiu intre ei. Am uitat calendarele, ceasul si stelei polare i-am schimbat masca. Pe caile lungi, ondulate, cind intilnim corabii - tot mai rare - parasim soarele si lasam idolii nostri sa la salute cu suris aurit - in timp ce noi cuprinsi de ciudata betie a dansului ne risipim in spirale. *** Carti mari, pravili si legi pentru viata si moarte caci nimenea nu mai simte nimic. invatatii vorbesc despre tari scufundate in ceata cu un singur ochi rosu insingerat si vintul cind isi schimba directia aduce mirosuri sordide si cuvinte de molima incit multi vad in vise sfirsitul - aparura chiar profetii ce vorbesc despre ultimii supravietuitori ai unor incendii, strecurind spaima printre alesi. indoiala da pret lacomiei dar aurul nu ne face imuni. Au venit nu se stie de unde bacterii streine si e un aer de lupanar si adesea sintem un imens abdomen transparent caruia ochi otraviti, pindind in umbra ii urmaresc superba digestie si ne simtim coplesiti de cei ce rivnesc bogatiile noastre desi traiesc printre noi - am dori uneori sa ne intoarcem la vechea noastra singuratate, la cenusa parintilor - dar drumurile acestea nu mai pot duce-napoi - drumul e fara drum - nu ne mai ramine decit orizontul rotund, cercuri concentrice, ziduri aeriene de temnita. Miine poate vom fi un imens insectar, capetenii necunoscute isi vor pleca fruntea comemorind nefirescul nostru sfirsit si idolii carora ne-nchinam vor trece in temple straine. |
|||
Pune poezia Sebastian Brant pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |