Exasperare si teama desi atit de liberi n-am fost
si poate ca nu vom mai fi niciodata - dar ceasurile incep
sa arate un timp care nu e al nostru, un timp strain
si zilele ni le fura o inertie tiranica si e o ceata
plina de sunete rosii, fiecare din noi devine
un sunet strain. Unde? Cautind intunericul
gasesti o lumina intoarsa, trepte reci, adevaruri
pietrificate si moarte. Ostil. Incognoscibil.
intre teama si necunoastere galeria stramosilor
piere in perspectiva primindu-si necrutatoarea replica
a marelui NU undeva intr-o inversa istorie. Cine
va mai veni si de ce nu vine odata, de ce
isi anticipeaza prezenta cu timpul de pe acuma trimis
sa curga in orologiile noastre si cu atitea
anxioase presentimente? Usi. Am deschis pretutindenea
usi, in toti peretii in toate zidurile taiaram
nenumarate usi pe care doar un vint acherontic
le isbeste intruna.
|