Ceva sa scimbat in jur,
Ceva a murit iubito,
Buzele-ți cu a lor nur,
Nu ma cheama la ispita.
Și rasare Seara-Zana,
Și tacerea ce cuprinde,
Inima mortal ranita,
Undeva uitari risipa.
Dar mirajul se destrama,
Cineva inmarmurește,
Atingand zeescul chip,
Poate-s eu in nalucirea,
Miilor de așteptari,
Ce viseaza implinirea.
Miriade de dorințe,
Ca nisipul care cade,
Din clepsidra veșniciei,
Nimicesc fara de urma,
Poate clipa desparțirii,
Poate mii de remușcari,
Dezvelind misterul serii,
Unei dulce sarutari.
Pana linistea-o rapune,
Doar o mica regretare,
Se topește in amurg.
Nici o vorba nu-ți v-oi spune,
Te v-oi saruta mai tare,
Te v-oi saruta mai lung.
(Anton Barbu)a.11.05.2001 Barul "Drobeta" |