Cand mai stau la indoiala,
Numar sute de-ntrebari,
Cine-mi fura idealul,
Și m-adoarme-n regretari.
Și-mi aduce-n dar miraje,
Rascoliri din ideal,
Ca din aiureli pasaje,
Dintr-o noapte cu cosmare.
Cine-mi fura fericirea,
Cand e totul trecator,
Și imi lasa amintirea,
Prinsa-n sarcina de dor.
Cui ma lași sa fiu hoinar,
Cand iubirea ma așteapta,
Vreau sa-i fiu ei cronicar,
Și nu pelegrin de teapa.
Iar ma simt dezamagit,
De a inimii tandrețe,
Cand in ea sa-nghemuit,
Ca un șarpe a mea tristețe.
Cand mai stau la indoiala,
Numar sute de-ntrebari,
De ce bat pasu-n momeala,
Și ma-ncurc in incercari.
(Anton Barbu) a.2000 |