E totul simplu,-te iubesc,
Și totul e arhicompus,
Intaia oara,fara un raspuns,
In țara ta iubire ratacesc.
Am obosit sa fiu cuminte,
Și cont sa țin de gura lumii,
Sa sprigin gardul de cuvinte,
Azi vreau sa scap de-aceste furii.
Azi spiritul vrea libertate,
Dar prețul ei e prea enorm,
Imi cere viața drept dovada,
Sa ma trezesc din dulciul somn.
Așa a fost sa fie soarta,
Sa ma dezic,durerea-i infinita,
Eu plec și inima e moarta,
Fii fericita și de Domn pazita.
Tu vei gasi in viitor,
Strivind miracolul prezent,
Mulțimi de dascali in amor,
Și numai eu v-oi fi absent.
Ne desparțim,ne bate ceasul,
Trecand grabit intr-un ecou,
Și nu se mai silește pasul,
Sa ne-ntalnim,sa ne iubim din nou.
Am insușit poate cu greu,
Un curs de desparțire,
Dar ratacit v-oi fi mereu,
In țara ta iubire.
(Anton Barbu) a.19.07.2005 |