Incet ating cu maina,
O oglindire-a ta,
In apa ca oglinda,
Din vernisajul toamnei,
Incerc sa-ti fiu o umbra,
Incerc sa fiu un paj,
Tacerea ta e cruda,
Și ma lipsește de curaj,
Un zambet al icoanei,
Cand sufletu-i pustiu,
Visez sa ma atinga,
Cu vraja-i cea divina,
Al toamnei ești stapana,
Și-al meu tu esti calau
Incerc s-ating cu maina,
In apa ca oglinda,
Din galeria toamnei,
O oglindire-a ta.
Și inteleg ce mare-i chinul,
De a iubi fara raspuns,
Incerc sa-mi caut sufletul,
Poate furat,poate ascuns,
De vraji pustietoare,
A unei patimi,care ma rapus.
(Anton Barbu)a.17-19.08.2001 |