Nici capul nu mi-l pierd, dar tot ma chinui,
Țin minte tot,dar sa te vad nu ma grabesc,
Și a tradarii se mai scurge-ncet veninul,
Și sa pierdut fara de urma "TE IUBESC".
Amara-i viața solitara,dar nu cer ajutor,
Ma tem de buzele și ochii tai,
Nu ma grabesc,sunt inca rabdator,
Și doar tristețea locuiește-n ochii mei.
De m-ai chema,ma v-oi feri in indoiala
De parca moartea n-am dorit-o,n-am chemat-o,
De parca nu ma fugarea cea patima fatala,
Prin gura lumii,spre pustietatea neagra.
Și cum sa uit greșala mea mortala,
Nevinovat fiind,la infinit sunt vinovat,
Iubita mea,de-ai fi știut ce arta-amara,
E a distruge tot, ce inima a inalțat.
(Anton Barbu) a.06.07.2006 |