Vreau sa ma ratacesc ca Soarele,
in ale tale gene,
Și sa-ti zambesc ca Luna,
in dunga din sprancene,
In miez de noapte,
sa te cuprind sub negrii plopi,
Și sa ma-nec fara ramas,
in adancimi de ochi.
Nastrusnica șuvița,
la joc sa ma intarte,
Și in aceasta joaca-a ei,
nu vreau cu nimeni sa te-mpart,
Și-n neatinsul buzelor,
ragaz sa nu-mi gasesc,
Ca intr-un vis, in care-mi pare,
ca-i tot spre ce ravnesc.
Sa-mi regasesc suflarea,
in sanii tai fierbinți,
Pacatul și iertarea,
sau moartea și-nvierea,
in "Y"-odu-acela sfant
Și de atata patima,
aș vrea sa-mi ies din minți,
Cand plini de nebunie,
nu v-om mai fi cuminți.
Prea dulce visul este,
și grea este trezirea,
Cand tu,trecand pe-alaturi,
de-abia mi-atingi privirea,
In care o dorința,
cedand in alintare,
Și-așteapta implinirea
grabește doar chemarea.
(Anton Barbu) a. 14.03.2001 |