Tu, univers al cunoasterii mele,
Ce ratacesti printre mii si mii de stele..
Oare mai stii ca infinitul tot
In cateva momente sa il strabat eu pot?
Caci mintea imi deschide
Tardiv, ca niciodata, o bolta de culori.
Doar gandul ma ridica
Dincolo de nori.
Si asa am aflat, zburand prin departare
De universul mic si universul mare.
Nu mi-am imaginat vreodata-n randuri scrise
Ce bine as putea sa ma hranesc cu vise.
In universul mic
Stele mii pluteau
Si simplu, din nimic,
Tot ce voiam creau.
In universul mare
Am intalnit iubire.
Acolo-am invatat
Sa cred in nemurire.
Si am aflat curand
Punandu-mi semne de-ntrebare,
Ca-ntradevar exista
Si Infinitul mic si Infinitul mare.
Am sa le cercetez,
Dar intr-o alta viata,
Cand nimeni si nimic
N-o sa-mi mai stea in fata. |