Primeste, Doamne, fumul rugaciunii ce se inalta tremurand in grai si urca pana sus, pe scara lunii, spre scaunul pe care stim ca stai.
Ingenunchiati pe lanuri secerate, rugamu-ne, stapane de apoi, sa-i vindeci cu azur si bunatate pe dusii prea devreme dintre noi.
Ei au plecat cu ranile deschise de sub inalte maluri ce se rup, cu visele din gand facute trup, cu ranile din trup facute vise.
Si pana ieri i-am tot avut alaturi, au stat aici, cu noi, pe vagoneti, au dat tribut acelorasi lopeti si-au ars de friguri sub aceleasi paturi.
La masa cu castroane uniforme au luat si dansii ciorbele la rand, dar prabusiti sub cizme si sub norme, s-au desfacut de lanturi mai curand.
Primeste-i, Doamne, cum primesti tamaia -si daca-i culci in raiul
Tau cu flori, sa pui, ca pe morminte, doi bujori pe-obrajii storsi si galbeni ca lamaia.
In ochii goi, plecati fara lumina, sadeste cate-un pui de viorea. Ei pot stropi toata gradina Ta cu cat au plans aici, pe rogojina.
Si gurilor care-au strigat in strada ca vin blesteme mari peste norod, mai cauta-le, Doamne, prin livada cate-un cires intarziat sub rod.
Flamanzi au lunecat spre cele sfinte si de rusine poate nu ti-au spus, de-aceea te rugam sa-i lasi, Parinte, sa bea din calea laptelui de sus.
Iar daca n-ai cumva destula paine, in loc de mamaliga ai putea sa le imparti la masa luna Ta -si sa zidesti o alta luna, maine.
Iar sfintelor cazute-n rugaciune: mame, surori, logodnice, sotii, poarta-le pasii catre mortii vii sa le gaseasca gropile comune.
Si da-le tot alintul, toata mierea din farfurii nescriselor scripturi -izvoarele, pe frunte, din paduri, si din adanc, in suflete, puterea.
ingenunchind pe lanuri secerate sau la troite scunde de trifoi, se roaga, Doamne, intr-un glas cu noi un neam intreg de frunti insangerate.
Saruta rana tarii cu senin
si miluieste-i cu odihna blanda
pe cei ce-au dus a crucilor osanda
si dorm sub damburi fara cruci. Amin.
|