1825
Este primit la Școala normala saseasca din Bistrița, apoi la liceul piariștilor din același oraș.
1832
Merge la Blaj, unde studiaza doi ani filozofia, apoi teologia, avandu-i profesori pe Timotei Cipariu și George Barițiu, coleg mai varstnic și care ii va deveni prieten apropriat. Echipele teatrale organizate de George Barițiu și producțiile literarea ale lui Timotei Cipariu il inrauresc pe tanarul student, stimulandu-l pe calea lecturii și a scrisului.
1838
Merge la Brașov ca institutor la Școala Romana de aici, chemat de George Barițiu care era directorul școlii. Trece apoi profesor la gimnaziu, unde preda și varul sau, publicistul Iacob Mureșanu.
1839
Incepe sa colaboreze la revistele lui George Barițiu: Foaie pentru minte, inima și literatura și Gazeta de Transilvania cu poezii și articole. Debutul il face cu poezia Fetița și pasarica. Semneaza uneori cu pseudonime: Serețeanu; Urziceanu, dar mai ales Emiratul din Carpați. Publica și traduceri, prelucrari și adoptari dupa autorii intalniți in revistele straine.
Iulie 1843
In Foaie pentru minte, inima și literatura publica poezia Glasul unui roman.
Iunie 1844
In aceeași revista publica articolul Cateva reflexii asupra poeziei noastre, urmat (in noiembrie) de Duplica (Asupra poeziei), unele dintre primele contribuții de teorie literara.
1845
In aceeași revista publica poeziile O privire peste lume și Un suspin, precum și articolul Proprietate (avere, moșie). La Brașov, Andrei Mureșanu are prilejul de a cunoaște pe cei mai importanți poeți din Muntenia și Moldova: Ion Heliade Radulescu; Grigore Alexandrescu; Dimitrie Bolintineanu; Cezar Bolliac; Vasile Alecsandri, care veneau vara la bai la Valcele, langa Brașov.
1847
In aceeași revista publica poezia La muza mea.
1848
Andrei Mureșanu este printre fruntașii revoluției romane din Transilvania.
iulie 1848 - In toiul revoluției, scrie și publica in Foaie pentru minte, Inima și literatura, imnul care il va face celebru: Un Rasunet (cunoscut sub numele Deșteapta-te, romane), care devine marșul revoluționarilor romani din Transilvania, iar dupa 1989 - imnul de stat al Romaniei.
1849
Dupa infrangerea revoluției, din Transilvania, Andrei Mureșanu trece Carpații in Muntenia, impreuna cu George Barițiu; sunt luați prizonieri de armata țarista (rusa) și duși in nordul Moldovei. Eliberat, Andrei Mureșanu se stabilește la Sibiu ca funcționar: Concepist Guvernial și translator de limba romana la Buletinul Oficial al guvernului. La Sibiu colaboreaza cu poezii și articole la ziarul local Telegraful Roman.
1850
Publica in Foaie pentru minte, inima și lieratura, poeziile Un devotament familiei Hurmuzachi și Vers funeral, tiparit in volumul din 1862 sub titlul Catra martiri romani din 1848-49.
1853
In Telegraful roman, publica articolele: Arțile sau maiestriile cele frumoase, Romanul și poezia lui, Romanul in privința muzicei, Romanul in privința picturei (zugravirei).
1854
In Foaie pentru minte, inima și literatura, publica poeziile: Trei monumente la Buzau, Focșsani și Iași; Locul fericirii; Anul Nou 1855; Moldova la anul 1855; Fanariotul și darea; Cugetari I: Mintea; Cugetari II: Lumina și adevarul; Cuvantul unui peregrin - toate semnate Eremitul din Carpați. In Telegraful roman, publica articolul Maiestria tipariului.
1862
La Brașov ii apare unicul sau volum de versuri: Din poeziele lui Andreiu Murașanu, premiat de ASTRA (Asociația Romanilor din Transilvania) cu 50 de galbeni.
1973
La Sibiu este inalțat bustul din bronz al lui Andrei Mureșanu, realizat de sculptorul sibian Imre Gyenge.