Angela Marinescu
Nastere: 8 iulie 1941, Arad
Deces:
Este pseudonimul literar al Angelei Basaraba Marcovici, nascuta la Arad in 8 iulie 1941. A absolvit Liceul "Ion Slavici din orasul natal.
S-a inscris la Facultatea de Medicina din Cluj, dar a abandonat studiile la aceasta facultate si a absolvit, in 1971, Facultatea de Filoso/ie din Bucuresti. Debuteaza cu poezie in revista clujeana " Tribuna in 1965, iar editorial cu volumul Sange albastru, in 1969. Lucreaza un timp in redactia revistei "Luceafarul.
Poezia sa are un timbru distinct in lirica asa-zis feminina; ea este apreciata de criticul Ion Rotaru ca "un soi de crancena autoflagelare prin cuvinte-cutite si suliti infipte in carnea vie a unui suflet aflat pe margini de abis, fara grija exprimarii frumoase, la mijloc intrand expresia cea mai nuda si mai cruda cu putinta. Criticul literar Marin Mincu, disecandu-i lirica din punct de vedere textualist, o considera ca polemizand "cu o intreaga traditie a poeziei feminine. Poezia sa "propune o exorcizare a realului, cea mai grava si mai angajanta din cate exista " poeta are "o rostire sincopata, fiind o sacerdotessa a actului de in / formare poetica a existentei, o Pythie ce intercepteaza spatiile pure, virgine ale discursului. Poeta traieste din plin actul scrierii, pana la confundarea lui cu actul existential pur.
Ceea ce se observa Ia Angela Marinescu ca un lucru nou este principiul fiziologic al conditiei feminine, asumat ca limita absoluta a demersului scriprural si existential. Limfa si sangele polarizeaza ca toposuri fundamentale sistemul limfatic si sangvin al poeziei, ce se decanteaza dezordonat din retortele unei senzualitati morbide, debordand dincolo de falsa pudicitate a poeteselor care cocheteaza sprintar cu o biografie a simturilor, de cele mai multe ori artificiala. Angela Marinescu nu voieste sa triseze aici unde nu se poate trisa si cu o programatica violenta, face vivisectie la rece pe corpul pulsand de energii vitale, pe propriu-i corp si pe corpul poemului.
In Blindajul final, Angela Marinescu imagineaza nasterea grea a poemului, intr-un vartej material antrenand sange, carne, lumina; poemul se naste insa, ca o rana in creier, fara a fi nevoie sa mai palpeze pantecul subtire de matase al embrionilor inca umezi de lichidul amniotic: Creierul meu in / creierul tau / imbratisat / sa te sfarteci pe tine in sangele cuvintelor / singura mea rugaciune este actul .
In Sange albastru, limfa placentara se extindea enorm, plasma cosmica in care se scalda toate, elemente abstracte si concrete, mana dar mangaiere, ochi dar si privire, pulbere dar si stea. Nici in Blindajul final nu exista poem din care sa lipseasca dara rosie a sangelui; un jet de sange cosmic naste in arcanele propriilor protuberante fluidul ce tine in compromis viata si poezia; dincolo de acesta nu se poate concilia amestecul, nu se poate scrie textul altfel decat cu sangele luptei cu mine insami. Discursul este o proba continua in care au loc ruperi, sfasieri, fisurari, taieri de materii, de organe vii, de sentimente, de ratiune (creier); inauntrul acestuia se petrece o explorare avida a spatiului interstitial dintre senine (cuvinte) si existenta care nu mai reusesc sa se instituie reciproc in acea coeziune dorita, dincolo de orice mediere alienanta, ci se izoleaza in bataliile frigului.
Poeta oscileaza astfel intre existenta si cuvant, incercand sa exprime fisura formei propriului eu ce se identifica brusc cu textul lumii inscris in intunericul fiintei ereditare; tentativa sa nu este singulara adaugandu-se efortului de radicalizare a comunicarii poetice, posibile astazi in etapa experimental ista probata si suportata mai ales in acest domeniu de semne.
Volume de versuri:
Sange albastru, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Ceara (sub pseudonimul Basaraba Matei), Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Poezii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1974;
Poeme albe, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Structura noptii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1979;
Blindajul final, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981;
Var, volum antologic, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Parcul, Constanta, Editura Pontica, 1991.
Legile a aparut in volumul Blindajul final, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Vezi, de-acum lumina iubirii a aparut in volumul Var, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE:
"Desi extrem pasionale, strabatute de exclamatii cu aparenta vitalista si senzoriala, poeziile Angelei Marinescu pornesc de la un fond abstract, notiunile fiind invocate pentru a se provoca, intretine si inflama concretul afectiv. Ideea de dragoste are deci rolul magic de a declansa, o data numita, iubirea si, departe de a fi expansive si frenetice cintece de virsta, poemele celebreaza in abstract, cu o intensitate sporita tocmai prin eliminarea impuritatilor si reducere la esential, o stare impersonala."
MIRCEA IORGULESCU
"O confesiune de un patetism incordat, o «aripa invinsa» este poezia Angelei Marinescu. () Poeta este atrasa de puritatea existentei, insa materia se purifica aici nu prin asceza ci prin dorinta si senzualitate. () Scriind o poezie a elanurilor sfarimate Angela Marinescu e fascinata de spatiile generoase : marea, cerul, cimpia sint libertatile care hipnotizeaza insul. Prin instrainare se ajunge la poezie."
GEORGE AI.BOIU
"Singe albastru. Ceara, Poezii aduc pe de o parte poeme ale unei ipostaze feminine eterice, pe de aha ale unei fervori senzuale rar intilnite in lirica romaneasca."
MARIAN POPA
Citeste si:
|
|
