Legile ca niste picaturi de sange
strain se strecoara in creierul meu
imagini de gheata ale raului.
legate cu funii de gheata de maduva spinarii, tarmul marii pe care nu mai pot sa-l simt decat ca pe-un imens desert inutil.
sau orice alt loc din natura
pe care mi l-am smuls din priviri
l-am distrus
nu mai pot simti linistea cerului instelat.
totul mi se pare un strigat al raului ce desface fiinta, ce dizloca obiecte si orice colina insorita inspre cerul gurii parca imi provoaca greata
simt limitele gandirii celuilalt
nimeni nu ma poate poseda nu pot poseda pe nimeni
doamne, faptele mele ca niste serpi veninosi
ma strang de gat, nu mai pot vorbi
un singur cuvant intins, cenusa fara sfarsit
imi aprinde ochii
printre gratiile lungi se strecoara blasfemia
nu ma mai recunosc decat pe mine insami
sudoarea imi ingheata pe sira spinarii
orice as fi facut cu Tine in creier.
|