Tremura stelele deasupra sufletului meu. Pe pajisti verzi oameni murmura indepartat. Ce drum, ce tarm, mai ascuns si mai pur, Voi privi acum ?
Am luptat indeajuns Am stiut sa apar de singe Triumful lung al gitului de lebada ? A tinjit oare fruntea mea dupa lauri ?
Va veni din nou primavara si crucea de lemn
Se va inalta din pamint ca firul de iarba.
Lacuri mari si intunecate las in urma mea, neatinse.
Aici sfirsesc versurile mele imbratisindu-ma.
|