ca doi polimeri ne așezam in starea orașului dus la patinoar
lumini fluorescente seduc orașul
prin biblioteci se lanseaza cu furie
o maree de carți
beau cafea cu vers alb și-ți intind
setea muntelui de sare
tu te deloghezi dintr-o iluzie imi scrii
utopii
ești al naibii de poet intr-un oraș monopolizat
apoi te așezi pe banca tricolora
pe inca unul l-a ridicat Smurd-ul
este liber pe DN 1
ninge pe Postavaru
cainii așteapta eutanasierea
orașul latra apolitic
dragostea ta polimerizeaza firul
poeziei
pe care o desenez gen nada
supergonflabila
in timp ce rastorn fiecare container
la margine de univers aproape de
noaptea polara |