In ochii tai citesc chemare,
Dar in inima deloc gasesc.
Nu pot si nici nu mi se pare
C-am sa pot vre-odata sa iubesc.
Te privesc cum ma privesti,
Stoic, fara viata-n san.
Sangele-ti treptat golesti
Din trup, din suflet si din gand.
Te caut fara socoteala
Cu privirea-mi neclintita.
Privirea insa-mi este goala
In negura amutita.
Gandurile-mi sunt la tine
In toate clipele-mi desarte,
Dar reci cugete straine
Citesc in tine ca-ntro carte
Din umbra cerului inalt
Imi observi adanca valea;
Cauta-mi un vis mai alb
Si lumineaza-mi calea.
Chipul alb in canturi line
Se arata iara noaptea.
Ea se uita catre mine,
Isi destainuie privirea.
Iar cand ochii si-i deschide
Dupa-nvolburata noapte,
Vise reci si insipide
Ies din ale sale soapte.
Negru-i par pe-ai ei umeri,
Ca bolti negre ce se scurg
Usor ca ziua cea de ieri,
Un vesnic si intunecat amurg.
Iara-n inima-i de gheata
Nici eu, nici dragoste n-apare.
Pentru ea , sunt doar o fata,
Suflet orb pierdut in cale.
Inchid ochii si din nou,
In zadar, mai trece-o zi
Far-a ei umbra si ecou,
Fara speranta de-a iubi.
|