Aspectele-s bizare,
In lumea ce-o traiesc
E plina de metale rare
Și flori pe care le iubesc!
Iar tu poete minunate,
Ce sufletul mi-ai alinat
Tu din flori facut-ai arte
Și din metale nestemat!
Dar in poemul ce acuma
Eu ție ți-l dedic
Imi pun toata suflarea
Și sufletu-mi deschid!
Iubesc a ta candoare,
Iubesc al tau parfum
Pe care-n poezii
Tu il transmiți și-acum!
Ca iți citesc rondelurile
Sau "nopțile" toate
Gasesc același stil
Dar frumuseți aparte!
Iar florile pe care
Tu atata le-ai iubit
Chiar din vina lor
Poete ai murit
Și eu de-aceeași moarte,
Sa am parte aș vrea.
Parfumul trandafirilor
Din lume sa ma ia!
Așa poete drag
Ție-ți marturisesc:
In raiul cel inalt
Cu siguranța te gasesc!
Acolo in pustie,
Tu stand pe o lalea.
Și a ta poezie,
Sa ți-o recit aș vrea!
Cobzar sa am cu mine
Precum in "Orchestrare"
Cantandu-ți infocat,
S-aduca alinare!
Eu stand pe-un trandafir
S-ascult stihuri divine,
Cantate de cobzar.
Poete, pentru tine!
C-a ta este Oltenia
Pe care-ai laudat-o
La inceput de drum,
Cand strașnic ai cantat-o!
Deci cantece-oltenești,
Eu vreau sa iți aduc
Și dintr-un caval,
Tot eu sa ți le cant!
Iar ca incheiere
Poete-ți spun cu dor:
Nimic nu-ți va intrece
Al tau. "Excelsior"! |