Ma-ntristeaza la culme orașul meu
Cu blocuri, case și caini vagabonzi,
De la Biserica aud un polieleu
Hipnotizat, vad plutind ingeri blonzi.
Privesc peisajul ce parca ma-nghite,
Toate-mi dau dureri și mai cumplite,
Zaresc in departari pe cate-un turist
Privind din balcon orașul meu trist.
Ma-ntristeaza la culme noapte și zi
Orașul meu aglomerat și monoton,
Orașul meu plin de fier și beton
Iubito, la mine cand o sa mai vi?
|