Anton Pann
Nastere: cca. 1793-1797 Sliven, Bulgaria
Deces: 2 noiembrie 1854 București, Romania
Anton Pann (nascut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) a fost un poet, compozitor de muzica religioasa, profesor de muzica religioasa, folclorist, literat, publicist, compozitor al muzicii imnului național al Romaniei.
Poetul si muzicianul acesta, de formatie populara si bisericeasca, a avut-o viata destul de agitata. Nascut in afara granitelor tarii, apoi colindind prin multe orase, Rimnicu-Vilcea, Brasov, Bucuresti, psaltul prieten cu N. Filimon a fost, la nivelul sau modest, un raspinditor de cultura. Prin tipografia sa au trecut atit opere de ale sale, cit si antologii pe gustul marelui public de atunci, de poezie minora sau de folclor orasenesc, apoi opere sau fragmente mult raspindite in sud-estul european. O neobisnuita mixtura de folclor romanesc citadin si folclor balcanic si oriental ni se infatiseaza in toata opera editata de acest vesel si talentat tircovnic, care a devenit el insusi un personaj legendar al mahalalei bucurestene, un fel de Nastratin Hogea, celebru mai cu seama prin Proverburi sau Povestea vorbei din 1847.
A fost supranumit de Mihai Eminescu "finul Pepelei, cel isteț ca un proverb" in poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și romanizare va fi numit Anton Pann.
Anton Pann s-a nascut in Bulgaria, la Silven, un targ insemnat așezat la poalele versantului sudic al munților Balcani, pe malul stang al raului Tundza, laN-NE de Stara-Zagora .
Este un autodidact, cu o existenta aventuroasa. A fost cantaret bisericesc la Brasov (la biserica "Sf. Nicolae" din Schei) si la Bucuresti, profesor de muzica la seminarul Mitropoliei din Bucuresti. A editat calendare, carti populare, folclor urban, cantece de lume sau lucrari cu caracter religios. A fost pasionat de paremiologia populara, pe care o ordoneaza in lucrari de mare raspandire in vreme. A murit la Bucuresti, in 1854, noiembrie 2.
Dupa parerea criticului literar Mircea Scarlat, cu Anton Pann se incheie "un mod secular de a intelege poezia", caci acest "colportor de exceptie () sintetizeaza, intr-un fel, intreaga poezie scrisa pana la el", Este "sincron cu gustul marelui public." in acelasi timp este si un precursor, el deschizand in literatura noastra filonul balcanic-oriental, dezvoltat mai tarziu de creatori de exceptie ca Ion Luca Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu, Leonid Dimov.
Tatal se numea Pantoleon sau Pantaleon Petrov ("vreun Pandele sau Pantelimon", cum sugereaza intr-un studiu Tudor Vianu) si era de meserie caldarar sau aramar. George Calinescu afirma ca prin tatal sau, Anton Pann era roman de origine: "Cunoașterea miraculoasa a limbii noastre e un semn ca era roman (valah curat ori cutovlah), sau ca venise aici in frageda copilarie" . Numele tatalui, Pantoleon Petrov, a devenit in romanește Petroveanu, iar fiul și-a pastrat numele de Antonie Pantoleon Petroveanu, cu care iși semna manuscrisele pana prin 1826.
Un pasionat colecționar de muzica romaneasca, care a notat creații din repertoriul muzicienilor din perioada fanariota. Pann a tiparit mai tarziu unele din cele mai vechi piese muzicale de curte și cantece de lume inspirate din melosul bizantin si otoman. Acest lucru a fost insoțit de interesul sau in alte tradiții muzicale: in practica sa bisericeasca, el a tradus si compus in tradiția imnologiei bizantine si a fost printre primii din generația sa care a folosit terminologia muzicala vestica in indicarea tempoului sau a elementelor de agogica. Anton Pann a fost și un interpret iscusit la lauta, chitara si, posibil, la pianoforte, cantand in diverse momente, alaturi de tinerii boieri. Dintre culegerile și creațiile sale muzicale se numara compozitii orientale, romanțe și cantece de lume printre care: "Bordeiaș, bordei, bordei", "Inima mi-e plina", "Mugur, mugurel", "Pana cand nu te iubeam", "Nu mai poci de ostenit", "Lelița saftița", "Și noi la Ilinca", "Unde-auz cucul cantand" sau "Sub poale de codru verde".
Reluind un motiv vechi bizantin, Pann a dat fabulei o savoare deosebita, idaugindu-i nenumarate detalii caracteristice fiecarui personaj in parte, mai cu seama in ceea ce priveste psihologia si comportamentul, izbutind astfel sa iasa din raceala traditionala a speciei literare tratate.
In timpul șederii la Ramnicu-Valcea Anton Pann a locuit in imobilul din strada Știrbei Voda (azi muzeul memorial Anton Pann), aflat pe acea vreme la marginea orașului, pe drumul Cheii și al Olaneștilor. Este cea mai veche cladire din Ramnicu-Valcea, care mai pastreaza stilul acesta de construcție curat romanesc, cu specificul zonei valcene.
Opera
Dintre lucrarile sale amintim:
Versuri musicesti, 1830;
Poezii deosebite sau cantece delume, 1831;
Fabule si istorioare, 1841;
Cantece de stea, 1841;
Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, 1847;
Spitalul amorului, I-II, 1850;
O sezatoare la tara sau Povestea lui Mos Albu, I-II, 185l-1852;
Spitalul amorului, III-VI, 1852; Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, I-III, 1852-1853; Nezdravaniile lui Nastratin Hogea, 1853.
Poeziile Despre minciuni si flecarii- Povestea vorbii si Despre betie iarasi-Povestea vorbii au aparut in volumul Povestea vorbii, I-III, 1852-1853.
Citeste si:
|
|
