| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Unei mandrute de Carare Petru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Magarul zburator
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Anton Pann
|
|||
|
|
|||
| Un nerod odinioara, Cu mintea lui cea usoara, Se scoala, isi ia magarul, Ii pune-n spate samarul, S-arunca-ndata pe dinsul, Da cu nuiaua intr-insul Si pleaca catre padure In mina cu o secure, Ceva lemne sa doboare, Din copaci crangi, uscacioare. Padurea din intamplare, Se afla pe un deal mare Si jos in poalele sale Spumega un riu la vale ; Aci el daca se duse A privi pe sus se puse La toti copacii d-arindul, Pironindu-se cu gindul. La toata invirtitura Belea ochii, casca gura. Ca sa vaza crangi uscate De proprietar iertate, Fiind verzile oprite C-obiceiuri legiuite. Deci privind el spre o parte, Vazu-n vale, nu departe, Un copaci gros la tulpina, Uscat pin' la radacina, Carele cracile sale Le pleca spre apa-n vale, Alearga-n grab' il priveste, Se bucura si zimbeste Ca i-a ajutat norocul Sa-si incarce dobitocul. Nu stia-ngrab cum sa saie. Sa se urce ca sa taie ; Cum se urca sus, indata, Craca-ntiia fu jos data, Pe loc p-a doua loveste S-o doboara voiniceste ; Apoi se urca la alta. Dupa aceea la mai-nalta, Taie, nici una nu lasa, Vrind sa le care acasa. Cind lasa lemnul prajina, Se uita jos la tulpina, Sa vaza gramada data, Cum sta la pamint culcata. Si uitindu-se, saracul, S-a inchinat ca de dracul, Vazind ca crengile sale Se duceau pe riu la vale : Ca toate in el cazuse Si de apa au fost duse. Acuma dar ce sa faca ? Nu mai ramasese craca, Trebuia acea tulpina S-o taie din radacina ; Se da jos si se gindeste, In tot chipul chibzuieste, Ce fel sa o nemereasca, Nu cumva iar sa greseasca ; Ca vrea el cu vreo paza Copaciul spre deal sa caza, Caci si el cauta inca Spre prapastia adinca. Dar gindirea i-a fost scurta, Ca nu pierdu vreme multa. Ci pina scobesti un dinte Ce sa faca-i veni-n minte. Si luind funia-ndata Cea de la samar legata, Mai ia capastru, briu scoate, Leaga una d-alta toate, Face o funie lunga Mai departe sa ajunga. Apoi urca dobitocul Unde era mai sus locul. Apuca funia-noada, De samaru-i despre coada, D-acolo in copaci se suie, Vrind pe voia-i sa-l supuie, Teapin pe virf u-i o leaga Si face o fapta-ntreaga. D-aici in grab se pogoara Ca o pisica usoara, Apuca securea lata S-ncepe sa taie-ndata. Taie, mii de ori loveste. Sta putin, se odihneste, Si iar ia securea-n graba, Ca un ager l-a sa treaba. Taie pina nu mai poate, Aschii peste aschii scoate ; Cind s-apropie sa caza Astepta spre deal sa-l vaza, Dar, unde ? copacul mare Nu vrea sa-i dea ascultare, Ci incepind sa trosneasca, Si spre vale sa porneasca Ridica in zbor magarul, Cum era cu tot samarul, Si in vederile sale II arunca peste vale. Iar el, privind la inaltime, Magaru-n zbor cu iutime, Cazu indata pe vine Si incepu sa se inchine, Zicind : - Ce minune mare, Din cele in hune rare ! De ce muri bietul taica Si nu trai draga maica Sa vaza magar cum zboara Ca o pasare usoara ? Ieri de muream, Doamne bune, Nu vedeam asta minune ! |
|||
Pune poezia Magarul zburator pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |