Viața pare o Coloana
Ce iși pierde varfu-n nori,
Viața trece-n mare goana,
Iar noi suntem mici actori.
Ca strajerii stam in Poarta
Și privim Masa Tacerii,
De e grea a noastra soarta,
Ne alinta raza verii.
Cand ne cresc aripi marețe
Precum Pasarii de aur,
Ce-a zburat in tinerețe
Din vestitul sau tezaur.
Peste glia stramoșeasca
Adunand in graba anii
Pe o ie gorjeneasca,
La Domnișoara Pogany.
Numai el, tacut din cer,
Nou-Nascut in asta vatra,
Știe-al lumii vechi mister
Daltuit pe-o trista piatra. .
Ce-a ramas intru cinstire
La Hobița lui mareața,
Ca-ntr-o sfanta manastire
Stancile vor prinde viața. |