In nopti adanci de vis el mi se-arata
Inger cazut in lumile de jos.
Subtire, fantomatic si umbros,
Imi sta pe brat si mi se uita-n soarta.
Imi sta pe umeri si m-apasa greu,
Ca o fantoma-a stinselor mistere.
Si ma subtii, si-mi ies din carne sfere,
Si tip, si curg prin rani spre Dumnezeu.
El tace-adanc, surade-amar si dulce,
Eu strig si plang si-mi pare c-am murit.
In zori, cand carnea imi miroase-a schit,
Sare pe geam si zboara si se duce
Pe aripile-i desfacute-a cruce
Lasand sa-mi vad destinul rastignit.
|