E frig si ploua, Doamne, in arhive
Si ingeri rosii, la lumina tortii,
Ne trec, de vii, la fondurile mortii,
Si cad de sus mor minte costelive.
Sufletul nostru-abia se tine-n car ne,
Din degete ne picura argila,
Si in zadar cersim un pic de mila
Si asteptam vestirea unei goarne.
Guzgani canonici chitcaie-n dosare,
Argintii-n seifuri zumzaie subtire
Ceva despre credinta si iubire.
Si peste tot mizeria da-n floare.
Iar cr ucea sta, de veacuri, la intrare
Doar in pozitie de rastignire.
|