O, suflete-al meu, asculta goarna
Fulgilor. Argintul ei in vazduh
Vesteste ca se apropie iar na
Cu frigul ce cade pe ape, pe stuh.
Calare pe-un inorog acum te-as plimba
Prin latifundiile Fratilor Grimm,
Paduri de lumanari s-apara-n goana sa,
Iar noi de-a lungul nasterii sa fugim.
Din ochii mei s-ar naste, poate, Mirarea
O stare primara, o veghe subtire. Oricum,
Misterele ar inrosi padurile, marea,
Lucrurile-ar pierde simtitor din volum.
As respira poate iarasi vazduhul lui A
(Secunda ar fi cat ora, ora ar fi cat un an),
Iar tu mi-ai prelungi trupul: m-as intrupa
In toate regnurile, oho, simultan.
Si-as imbratisa curatul fulg de zapada
Ca pe un frate al meu, ca pe-o sora a mea,
Venit (venita) acuma din cer sa ma vada
Din viata aceasta, aceea, acea
|