Balada Ionului din Carpatii Bucovinei

In sange ti-au plantat vami si hotare,
Si ti-au trezit iepurii fricii-n carne
Si au chemat haitasi cu caini si goarne
Spre a porni o neagra vanatoare.
Ti-au tras pan si mormintele pe roata,
Si Tur nul Babel ti l-au pus sub tampla
Sa nu mai stii de cate ti se-ntampla
Si sa vorbesti in patru limbi deodata.
Ranile-adanci, aprinse de la cuie,
Le-au declarat pe loc conspirative,
Le-au incuiat in seifuri si arhive
Sa nu mai poata plange si sa spuie.
Tu ti-ai tocit genunchii prin altare,
Ai scris cu unghia pe tencuiala,
Dar fiindca-aveau o dubla socoteala
Ti-au pus si umilinta la dosare.
Ti-au luat dor ul si l-au pus sub lupa,
Te-au lingusit cu blidul si cu postul,
Lasandu-te, per vers, sa-ti afli rostul
In matul plin, in stelele din supa
Azi, te visezi la candela-nvierii
Sub un Iisus ce sangera-n piroane.
La ce gandesti si cui te rogi, Ioane,
Cand ninge bland la margini de imperii?


Tot mai strain sub steaua ta cetoasa,
Tot mai grabit, cu cer ul in valiza,
Rogi bunii procurori sa-ti deie viza
Ca poti sa mai existi la tine-acasa.
Pe partea inimii unde-ti cresc muntii
Se vede-o cr uce pastorind mioare
E Cr ucea neamului acesta care
Poarta in el pecetea neagra-a nuntii.
Zidit de viu in plans si rugaciune
Si privegheat de zeii daci din strane,
Tu-ai vrea sa spui si-ai vrea sa tipi, Ioane,
Dar gura ta nici nu mai poate spune.
Sar uti tacut lumina si Carpatii
Si strangi la piept mormintele-ti bolnave,
Ca pe stravechi, imparatesti hrisoave,
In care-s scrisi strabunii, unchii, tatii.