Tu imi ceri sa scriu
poezii frumoase,
dar nu vezi ca din frumusete n-a mai ramas nimic:
e ca si cum i-as pune propriului mormant
papion verde,
e ca si cum mi-as trage per uca lui Mozart pe cap
si as iesi sa salut secolul care trece
Incerc sa scriu,
dar ma pomenesc curatind in ritm dactilic
cartofii,
vreau sa gandesc,
dar ideile mugesc ca vitele in abatoare
Oare vantul care misca atat de ar monios fr unzele
a amestecat br usc valorile
sau tu, Doamne, ai imbatranit
si incepi sa confunzi notiunile,
caci iata: vara nu mai este vara,
copacul nu mai este copac,
mlastina se da drept copie a marii,
goarna se pomeneste in zori altoita pe pian
si, ca o dovada a firii tale dialectice,
vine buldozerul sa ma convinga
de farmecul romantismului sau funciar:
prrr-poc prrr-poc prrr-poc
rrrr rrrr rrrr
si, Doamne, n-am nici un motiv
sa nu-l cred
|