In fiecare vara
Plec la tara.
Adica intr-o Tara
Strajuita de ciresi-graniceri
La hotara,
In care imparat
E cel mai inalt deal din sat,
Stand in tronul lui de grau
Cu sabia ierbii la brau
Acolo Nistru
E-un fel de ministru;
Teiul din deal
E-n grad de general;
Si fiecare spic
E un ostean voinic
Acolo, spre seara,
Linistea zboara,
Incat auzi cum in fagurii naiului
Se-aduna mierea dulce a graiului.
Pe-acel taram
Copiii beau lapte de salcam,
Orice izvor
E invatator,
Si fiece mar
Are seminte de adevar.
Da, e o Tara-minune,
Cea mai dulce Tara din lume,
Cu orase din petale de crin,
In care nimeni nimanui
Nu-i e strain;
Cu rauri albe de lapte,
Cu cetati de mure coapte,
Luminate feeric
In intuneric
De felinarele
Licuricilor
Capitala?
Curtea bunicilor!
|