Iar casa ta, bunica,
Imi pare, mai degraba,
Un cuib de randunica
Sub streasina de iarba.
Curata cum e neaua
Si-albastra ca margica
O varuieste steaua
Si-o matura furnica.
O stiu toti ghioceii
Si cucii din arinisti,
Si toata vara mieii
In jur ul ei pasc linisti.
O lumineaza-n noapte
Legate sus, de grinda
Gutuile rascoapte
Cu miros de colinda.
La dulcile gherghine
Tesute in laicere
Vin micile albine
Ca sa culeaga miere.
Pisicile, in tinda,
Cum deapana la gheme,
Iti pare c-au sa prinda
Un fir pierdut de vreme
De-ajuns o vorba-doua
Sa strig pe la ferestre
C-apar, cu ochi de roua,
Toti iezii din poveste;
In umbra din unghere
Rasar pe loc piticii
Sa desertam de miere
Ulcioarele bunicii
In casa asta mica,
Atat de dulce mie,
Miroase-a tufanica.
Sau poate-a vesnicie?
|