Frunza asta ce-a ramas
Pare-a fi limba de ceas,
Care, cand a ruginit,
Fara veste s-a oprit,
Ca un vested minutar,
Intre-al orelor hotar:
Fix la ora trei e toamna,
Iar la cinci de mult e iarna!
Si-ntre orele-amandoua
Ploua, ninge, ninge, ploua
Astfel, fratele sau sora,
De-o sa-ntrebe cat e ora,
Le voi spune din odaie:
Este ora trei si-o ploaie !
Iar de n-or pricepe, atunci:
Este cinci fara doi fulgi
|