Cavalerul Inzadar

O, cand dadea el cu zarul
se stingea in Alexandria farul
si printul Ashurbanipal
cadea ca secerat de pe cal
si adolescentele mioape si fara de sutiene
erau e de spleenuri baudelairiene
Pe strazile Noului Babilon
pe unde mai stralucesc ur mele lui Makedon
si unde zidurile sunt carpite
c-un fel de feresti
uite-l plimbandu-se in treispe calesti
trase de cai de-argint si matase
de la unu pana la sase
Si-alaturi de el, oho,
uite-o si pe indefinita culoare Indigo
cea care lustruieste zarurile pe fete
mai curand cu mister
decat cu tristete
In fiece seara, Inalta Printesa
isi dezlega cainii galbeni din lesa
si cobora sa-l admire
pe cavaler ul cu nara subtire
ce-avea un Zar armonios si fosforic
lucrat din osul testei lui Yorick
de culoare cand rosie, cand verde
care niciodata nu pierde


Si chiar asa:
caci de cade unu de cade trei
noi tot nimerim in groapa cu lei
de pica patru de pica sase
oricum se-ngalbenesc bietele oase
fiindca numerele cetoase si sibiline
mult mai seamana cu mine,
cu tine
ba chiar sunt zilele noastre
albe si negre
pe care Dumnezeu la paste-n cer ca pe zebre
departe, pe-o campie deschisa
spre-o alta lume
careia abia invatam a-i zice pe nume