Cand bat musonii de bucatarie
Spre Indiile noi din farfurie,
La ora sfanta-a cinei, trec pe-aice
Flote de linguri, zei cu polonice,
Pe valul supei navigand alene,
Surzi la chemari, indemnuri si sirene,
Pe calea matului, care-i mai scur ta,
Pe-unde istoria face un fel de burta.
Iar toamna, cand se coace-n cer porumbul,
Toti se declara, rand pe rand, Columbul.
|