Corbii de la Waterloo

caci fiecare luptator
cu cal sau fara cal
are corbul sau personal
Priviti-i cum zboara in stoluri joase
printre cadavrele cuvintelor glorioase
ce fusesera, fiecare, cate-un soldat
in slujba magnificului Imparat:
cuvinte pedestrasi, cuvinte cavaleristi
cuvinte dragoni, cuvinte gornisti
cuvinte simple, cuvinte auguste
ciugulite de corbii mei grasi cu aripi inguste
Sunt semnele Preainaltei Printese,
zise Domnul Abis, ur marind careva interese,
si privind la diavoleasca-mi masinarie
din care zburau corbii Apocalipsiei,
in varianta lor vie
pe-un camp negru,
cu zapada neagra
stralucind ca un blitz
Tot corbii acestia au fost
si la Austerlitz,
mai zise si Cavalerul Inzadar
scotand cutia de zaruri dintr-un ser tar,
in valea aceasta ciudata
in valea aceasta adanca
totuna e din gloria cui mananca


Iar in valea adanca si ninsa
chiar noi eram ar mata invinsa
fara steaguri si tobe, razletiti in mor minte
vii inca sau cu maruntaiele aburinde
orbecaind printre ziduri, traverse si roti
urmariti de zei de sticla si de roboti
corbii negri numai cenusi
in ai nostri pereti se zbateau, in ale noastre usi
ciugulind din gloria noastra desarta
c-un fel de tandrete, c-un fel de arta
In aburoase ceasuri de lut
sunau secundele noastre din viitorul trecut
Pe cand in pat de iarba sau in fotoliu
sedea Doamna Apocalipsa imbatandu-se
de placere si-orgoliu
sedusa de-un balcanism moldo-vlah
iar corbii se inmulteau
ca bobul de grau pe tabla de sah
multiplicandu-se in serie
peste zarea lumii eterna
din spiritul lipsit de materie
al acestui poem cu ardere interna
si incercand sa existe cu adevarat
in orasul acesta inchis ca un regat
cu ziduri de hartie, ingeri parasutati
si mult transport in comun
in care eu am rolul de rege nebun