Hei, fluture-nfiat de felinare,
Mai urci la cer polenuri dulci de mai,
Cu-o aripa-n infern si alta-n rai,
Spre rugul intrebarilor primare?
Ti-e zborul tot mai greu, mai singur, mai
Nehotarat, prin vamile stelare.
Herald terestr u, astru de candoare
Pe tar mii universului erai.
Dar ti-au pictat aripile cu fier,
Cu ceara veacului acesta, care
Ti-a pus pana si zbor ul pe cantare.
Acum, intre hipnoza si mister,
Visezi sa urci noroaiele la cer
Si-apoi sa-ti faci azil in lumanare.
|