Presimt amurgul rosu ce va naste
Viermi aurii in frageda zapada,
La masa lor tr upul va fi sa-mi cada
Ca mielul bland intre faclii de Paste.
Si numai moartea ma va recunoaste,
Caci voi pur ta armura de parada
Sangele meu sclipind ca o monada
Prin iarba verde-a rugului de moaste.
Sub ferastraie mici, taiat in portii,
Va fi s-ajung, egal, la fiecare;
Din plansul meu voi veti extrage sare,
Din rani argint pentru inelul sortii.
Iar sufletul, fiindca-a stiut sa zboare,
Mi-l voi lasa, fular, la gatul Mortii.
|