In Gradina Botanica
s-a starnit mare panica:
o seama de plante si flori
s-au plictisit sa poarte aceleasi nume si aceleasi culori
si au gasit ca ar fi cu cale
sa se preschimbe putin in animale.
Gura-leului, chiar in mijlocul gradinii,
a deschis aseara gura si si-a aratat caninii.
Creasta-cocosului, cum vine frigul,
incepe-a canta cu-cu-ri-gu!
Azi-dimineata, capatanile de curechi
aveau, nu stiu de ce, urechi.
Coada-soricelului, in culmea prostiei,
a declarat ca vrea sa apartina zoologiei,
deoarece
ea e o particica din soarece.
(Ingrijorat de purtarile ei,
poetul Gheorghe Tomozei,
ca sa-i mai potoleasca pornirea zanatica,
a scris o Carte de motanica).
O pastaie de rostopasca
s-a exprimat ca ar avea rost sa pasca.
Cum vine primavara, cartoful devine indraznet
si isi creste, in beci, colti de mistret.
Mazarea,
cum presimte ca va fi pusa-n borcane,
isi schimba doua consoane
si o face pe pasarea.
Pana si laurul
(fiind ba dafin, ba laur)
o face pe balaur ul,
infoindu-si solzii de aur
de pe spate
si amenintand cu fr unzele-i dintate.
O leurda surda
se crede leu ce face urda.
Ied-era, nici nu-mi vine sa cred,
si-a aratat printre frunze botul de ied.
Liliacul, fiind de cand e el schimbator,
cand vrea e planta,
cand vrea e soarece zburator.
Dar sa ne oprim aici,
caci lucr urile devin alar mante,
si sa lasam plantele sa ramana plante,
sa nu mai incurajam pornirea lor usuratica
si lipsita de logica,
caci asta ar insemna sa schimbam Gradina Botanica
in Gradina Zoologica.
Si astfel, tot imperechind la cuvinte si rime,
am putea fi autorul unei crime.
Si n-am vrea, din cauza unei poezii, sa intram in scandal
cu dulcele si stimatul regn vegetal.
|